"Sîntem ca într-un film cu cow-boy new age: ei sînt încătuşaţi dar noi stăm de fapt cu mîinile ridicate deasupra capului. Televizorul e o uriaşă ţeavă de pistol a unui super-poliţist de genul celui visat de toţi, tipul dur care îi ucide pe răufăcători (adică pe noi) chiar dacă aceştia, şmecheri, încearcă să se predea în ultima clipă ca să scape de teribila pedeapsă. Un zîmbet cinic şi… prraungh !, creierii pe perete. Apoi camera se depărteaza descoperind întreaga scenă în greaţa generală. Bine făcuţi în sînge, iată cum ne simţim după agitaţia de la Steaua-Dinamo. “Filmaţi-ne ! Deţinem rolul principal!”, aşa scria pe banner-ul supremului cinism. Sub-oamenii au înţeles perfect mesajul României moderne : cine nu e la televizor nu există ! Trăim virtual cu victime cît se poate de reale. După a n-a troglodeală care a făcut ca un meci rupt din istorie să se oprească de trei ori nu există decît o concluzie: trăim o conspiraţie. Altfel nu se explică în ce fel oamenii normali sînt controlaţi la sînge de jandarmi, eventual bătuţi de huligani, în vreme ce energumenii pot pătrunde cu zeci de torţe şi fumigene. E o enigmă mai mare decît cea a Atlantidei. Or, dacă nu e o conspiraţie în sensul cabalistic, e cel puţin o alta : a prostiei. Nu ştiu dacă avem terorişti, cum spunea Dragomir, dar e cert că trăim o teroare. Şi nu există amestec mai exploziv decît cel de la întîlnirea dintre răi şi proşti.
Multă vreme a fost ceaţă, naturală şi artificială, pe teren. Nu-i bai, că mare lucru n-a fost de văzut! Între două echipe doborîte de propriul management, a cîştigat, vorba eternului clişeu, cea care şi-a dorit mai mult victoria. Asta în accepţiunea în care cealaltă şi-ar fi dorit cîtuşi de puţin victoria. Neaga, Dică, Lăcătuş au avut ceva de demonstrat şi au împins soarta orbeşte pînă cînd mingea a intrat, plictisită de atîtea insistenţe, în poartă. Cam asta a rămas din obosita şi tîmpita expresie “marele derby”. Un meci ca un epitaf pentru Zenga, cel care s-a agăţat de bancă pînă cînd, ameţiţi, acţionarii au dat-o în bîlbe, ba că rămîne, ba că pleacă, ba c-o fi la marginea pădurii. Clar e că nimeni nu-i va purta veşnică amintire italianului, trecerea lui a fost ca o boare, multă vorbire din colţul gurii şi mai nimic în iarbă, de unde mereu vine cîte un zîmbet. Nu, Zenga va persista în memorie cu păr pe cap şi stelist. După meciul de ieri, ce ieşire mai bună din scenă ?"
Astia suntem si cu asta defilam. Mai e ceva de zis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu